Lumea in ochii mei

Cateodata cuvintele vin fara sa le cauti, cateodata cuvintele sunt prea sarace sa exprime ceea ce vrei sa zici, cateodata ai atatea ganduri incat nu le poti exprima si te bulverseaza asta.Te simti ca unul care poate striga dar este obligat sa vorbeasca in soapta, simti cum cuvintele iti transpira prin piele dar ele nu se reunesc intr-o propozitie coerenta,se reunesc in cuvinte fara noima dar cu inteles, inteles ce poate fi interpretat in multe feluri.

Am deschis acest site blog, ca sa inlocuiesc vechiul blog, sunt multe lucruri pe care doresc sa le zic, dar desi am deschis de ceva vreme blogul, precum am zis mai sus, sunt prea multe de zis deodata ca sa ma regasesc in ceva concludent, dar este un inceput si acesta.

Pt inceput am sa postez poezia care m-a marcat in ultimii ani, ani in care am suferit o continua transformare si am dobandit oarecare intelepciune…

Ai spus: ca am scris frumos!

Si lacrimi de cristal se scursera din ochii mei,

Si-am plans,caci muza mea murise;

Dar n-am putut sa fac nimic si as fi vrut…

Isi lãsã aripile in rai!

Dumnezeu nu o lasa,dar ea fugise

Se razvrati,desi eternitatea isi pierdea

Si nu conta,odat ce sufletul meu o ceruse…

Muri!Caci eu am inviat din nou.

Muri!Ca sufletul sa-mi vindece de ura…

Tristetea mea o coplesi,

Dar ma facu sa zbor din nou, descatusat de ura..

Ce si-a dorit ea, se infaptui

Sufletul imi invie din ura si tradare

Si rolul ei lua sfarsit.

Muri, se du-se, o dulcea alinare.

Am plans atunci si-am implorat sa nu ma lase,

Diar viata se scurgea incet din ea;Nu planse!

Ma privi zambind,cu sufletul deschis

Si surazand, se stinse…